Cum îi apropii pe copii de conceptele din fizică sau de matematică? Mircea Rotar, profesor de informatică la Liceul Vocațional „Nicolae Bolcaș” din Beiuș, e de părere că aplicațiile practice interdisciplinare sunt soluția. Alături de un grup de colegi, a aplicat cu un proiect la Fondul Științescu Oradea și a câștigat o finanțare prin care vor desfășura activități de proiectare și programare prin familiarizarea cu tehnologia de tipărire 3D.

› CUM A ÎNCEPUT TOTUL

Cum ai aflat de Fondul Științescu? 

Am început proiectul Viitorul se imprimă 3D  la îndemnul doamnei profesoare Eugenia Carmen Lezeu, fost director adjunct la Liceul Vocațional Pedagogic „Nicolae Bolcaș” din Beiuș, a cărei pierdere o regretăm enorm. Ne-am dorit să încercăm ceva nou, să implicăm și să antrenăm elevii în crearea unor proiecte de design și modelare 3D, care să se materializeze în obiecte tangibile, imprimate folosind noile tehnologii în materie la care până acum nu am avut acces. Cu pași mărunți am început să punem bazele acestui proiect. Am făcut o schiță a activităților și cu timpul am adunat o echipă de colegi dornici să se implice, profesori din diverse domenii de la materii reale, până la materii umane.

Copiii s-au arătat curioși și interesați de posibilitățile pe care le oferă aceste tehnologii, mai ales că ei sunt destul de informați despre oportunitațile pe care aceste tehnologii le oferă. Deși suntem chiar la început, vestea desfășurării proiectului la noi în școală a trezit deja interesul nu doar elevilor interesați de informatică, cât și celor interesați de alte domenii cum ar fi: medicină, construcții, artele pentru care posibilitatea de a crea machete, modele 3D era până acum doar un vis. Totodată și-au manifestat interesul față de robotică și programare, pe care le vor putea valorifica lucrând cu setul Lego Mindstorms EV3.

Cum ți-a venit ideea cu care ai aplicat?

În cadrul unei vizite la Liceul Teoretic „Lucian Blaga” din Oradea, am avut ocazia să văd aceste tehnologii folosite în cadrul unui alt proiect finanțat de Fundația Comunitară Oradea prin programul Științescu („Știința ad-hoc”), lucru care mi-a trezit interesul și care m-a motivat să încep acest proiect.

Ai formulat-o, așa cum a ajuns ea în proiectul câștigător, din prima? Sau ai avut și alte idei? Cum te-ai hotărât asupra celei cu care ai aplicat?

Proiectul câștigător este o idee pe care am concretizat-o în urma consultărilor cu colegii și cu membrii Fundației Comunitare Oradea, care au experiență în implementarea proiectelor de acest tip.

Cum ți-a venit ideea de titlu? Ai avut și alte variante? Dacă da, cum ai ales?

Variante pentru titlu am strâns de la elevi. Le-am spus că intenționez să depun un proiect în care ei vor învăța să imprime obiecte 3D. O parte din variantele de titlu au fost: Obiectul virtual în mâinile noastre, Imaginația 3D, Printează viitorul 3D, Educația 3D, Imprimă-ți o viață mai bună.

› PASIUNEA PENTRU ȘTIINȚE

Cum ai ajuns pasionat de acest domeniu științific?

Am fost pasionat de informatică de când mă știu, dar în ultimul timp am început să mă interesez și de alte domenii adiacente, precum robotica și modelarea 3D. În urma studiului individual am ajuns la concluzia că aceste noi tehnologii ne pot fi de folos chiar și în procesul instructiv-educativ.

Ai avut, poate, un profesor care te-a încurajat? Un părinte? Un prieten?

Școala la care predau informatică, ne oferă sprijinul de care avem nevoie pentru a ne dezvolta, ne susține în toate proiectele pe care le desfășurăm. Totodată colaborez cu alte școli care au implementat astfel de proiecte, precum Liceul „Lucian Blaga” din Oradea.

Ce îți place la acest domeniu?

Îmi place că în acest domeniu se pot crea, adapta și promova programe educaționale STEAM (Știință, Tehnologie, Inginerie, Arte și Matematică) corelate la contextul și specificul sistemului de învățământ românesc. Elevii pot fi încurajați să lucreze în echipă, să împărtășească din experiența și cunoștințele acumulate cu semenii lor. Mai mult decât atât au posibilitatea de a îmbina cunoștințele teoretice, pe care le dobândesc prin metodele clasice, cu cele practice dobândite prin activitățile în care sunt folosite tehnologii precum imprimarea 3D și robotica.

Ai vreun om de știință drept „erou”; unul care să te fi inspirat? Dacă da, de ce?

Pentru mine model de urmat este Henri Coandă. El zicea „Viitorul este suma paşilor pe care-i faceţi, inclusiv a celor mici, ignoraţi sau luaţi în râs”. Prin acest proiect doresc prin pași mici să aduc viitorul mai aproape de copii și să le ofer o viziune a ceea ce se poate realiza în viitorul apropriat.

De ce crezi că este util pentru copiii să înțeleagă domeniul acesta științific;la ce le-ar putea folosi în viață?

Acest domeniu ajută la crearea, dezvoltarea și promovarea unui ecosistem educațional capabil să ofere elevilor o educație echilibrată și de calitate, care să le permită acestora să ia decizii în cunoștință de cauză, decizii care vor avea impact asupra lumii și asupra modului în care aceștia vor trăi. Școala pregătește elevii pentru viață, iar un viitor fără tehnologie este greu de imaginat.

Proiect finanţat de Romanian American Foundation, susținut de Federația Fundațiilor Comunitare din România și implementat la nivel local de Fundaţia Comunitară Oradea, cu sprijinul donatorilor individuali și al finanțatorilor locali: Vernicolor, UniCredit Bank, Fundația Elena Neagu, Celestica, Decitex RO, RER Vest, Faist Mekatronic, VPK Packaging, ADLO, Qubiz, Inteva Products, Nidec, Sema Express, AstorMueller Group, Bugatti.