E Gojdiștiința
august 3, 2018

Daniela Berchez este supranumită ,,profesoara cu coșulețul”. Elevii ei o alintă așa căci ea vine mereu la ore înarmată cu diverse experimente, cu care încercă să-și facă materia mai prietenoasă.

 

 

Daniela este profesoară de fizică de peste 15 ani la Colegiul Național ,,Emanuil Gojdu” și a fost de când se știe pasionată de natură. Își amintește cu nostalgie cum aștepta cu nerăbdare orele de biologie, deoarece distinsa ei profesoară din școala gimnazială „avea darul de a te îndruma să observi și să descoperi mereu ceva nou”. Adora orele în care ieșeau în aer liber, în parc, ca să observe scoarța copacilor, frunzele, tulpina plantelor sau orele în care îi lăsa să lucreze cu fișe pline de imagini ce conturau lumea în care trăim. După fiecare lecție a acestei doamne profesoare cu un stil misterios, Daniela simțea că își descoperea vocația. Ne-a mărturisit că inițial vroia să se facă inginer agronom, apoi după orele de biologie cu planșe, mulaje, ce arătau ca niște jocuri tridimensionale, și-a zis că va vrea să devină profesoară de biologie. După prima disecție, de la cercul de anatomie, era sigură că se va face medic. Dar vai, ce mai adora orele de fizică, acolo unde lucrau în echipă și unde a învățat cum să realizeze circuite electrice de la colegii ei. S-a înscris chiar și la cercul de meteorologie, însă acolo nu i-a plăcut. Se simțea de-a dreptul revoltată căci profesoara stătea la catedră și le povestea despre nori, dar norii nu erau acolo la catedră, ei se zăreau afară, în spatele ferestrei de la clasă…  Mai târziu, în liceu, și-a reluat o veche pasiune: desenul, în special cel tehnic. În pauze, și nu numai… desena, practic realiza mici schițe, prin care își imagina școala altfel: schița mobilier modular pentru laboratoare și cabinete.

 

Nu a devenit agronom, s-a căsătorit cu unul. Nu s-a făcut medic, dar are un master în fizică medicală. Nu a devenit arhitect, dar a proiectat mobilierul unui laborator de fizică, un laborator al elevilor unde aceștia să nu fie simpli spectatori la propriul proces de învățare; ci, acolo unde caută, găsesc propriile soluții, iar profesorul dintr-un actor devine un moderator, simplu dascăl. Așa a devenit, în cele din urmă, profesoară, nu de biologie, ci de fizică.

 

Să-i faci pe copii să-și ridice privirea, absorbită de pe propriul telefon mobil, spre înaltul cerului și să se bucure de formele schimbătoare ale norilor, să privească spre ramurile copacilor, să-și lase fața în bătaia vântului, să se bucure de ploaie, credeți-mă, nu e puțin. – Daniela

 

Dacă vei căuta prin dulapurile laboratorului de fizică, ai putea crede că ai greșit locul. Vei găsi PET-uri, paie de băut, lingurițe de plastic, mingi, șaibe, o minge – globul pământesc, aproape orice, alături de aparatură specifică fizicii. Spune că s-a ghidat, așa cum o fac toți profesorii, după programa de fizică. Dar ea a făcut-o în felul ei, așa cum visa ea școala cândva, așa cum a văzut la dascălii ei. A început să aplice metoda investigației tot mai mult, să studieze sau să creeze proiecte de lecții în care elevii să învețe nu cu ajutorul unor situații ipotetice găsite în orice manual, ci participând în mod activ.

 

Deși a avut și are elevi foarte buni, a observat că noile generații de tineri sunt tot mai puțin motivați. În mod firesc s-a întrebat, de ce? Răspunsul l-a găsit alături de alți colegi, profesori de fizică din toată țara, înscriși în programul „Fizica altfel” derulat de Centrul pentru Evaluare și Analize Educaționale. Căutând tot mai multă informație legată de această problematică, a aflat despre educația STEM. Căutarea ei s-a dovedit a avea corelații cu ceea ce făcea la ore – cu învățarea bazată pe investigație.

 

Programa actuală este extrem de încărcată, e atât de dificil să ai timp să faci legătura între fenomenele fizice și viață; copiii pot învăța cu adevărat științele, dacă au timp să investigheze, să găsească propriile lor răspunsuri, să nu li se dea imediat răspunsul la problemele ivite, să interacționeze între ei, în echipe; să devină creativi. – Daniela

 

Pe Ştiinţescu nu l-a descoperit prin propria căutare, dar se pare că elevii ei și-au dat seama imediat că era genul de inițiativă care i se potrivea foarte bine.

 

De îndată ce am aflat mai multe de fondul Ştiinţescu mi-am dat seama de oportunitatea care o oferea, aceea de a încerca o altfel de şcoală, care să-i responsabilizeze pe elevi, dar care să le dea satisfacția muncii lor şi care poate să îi influențeze să-și aleagă o carieră legată de științe. – Daniela

 

Așa a pornit în ianuarie 2017 proiectul „Gojdiştiinţa” – „Gojdu știe știință” – un nume inspirat de liceul la care predă, o abordare interdisciplinară a unor aspecte legate de fizică, geografie, biologie. Parcă într-un mod ironic pentru experiența ei, meteorologia a fost puntea de legătură între aceste discipline. Au construit anemometre, giruete, pluviometre, termometre, barometre și au explorat multe alte activități care au avut mare priză la elevi. Acesta a fost motivul pentru care anul acesta Daniela a mai aplicat pentru încă o finanțare la Științescu, câștigând-o. Numelui proiectului i-a adăugat un „E” în față, de la „Energia în viața de zi cu zi”. La fel ca în cadrul primei finanțări, prin care a stimulat munca în echipă și învățarea prin cooperare, de această dată elevii au fost familiarizați cu mai multe tipuri de energie – mecanică, radiantă, sonoră, chimică, termică, nucleară, electrică, – precum și stabilirea unei baze de cunoștințe despre energia regenerabilă pe care elevii o pot folosi în activități suplimentare. Prin numeroase activități practice, elevii au explorat o gamă largă de subiecte științifice în contextul aplicațiilor inginerești referitoare la viața noastră de zi cu zi.

 

Atelierele din cadrul proiectului E Gojdiștiința au avut și de această dată un mare succes. Elevii participanți s-au declarat încântați așternând pe hârtie părerile lor referitoare la activitățile pe care le-au desfășurat în cadrul proiectului. Spre exemplu, Ștefan Abrudan (clasa a 7-a) spune că ceea ce i s-a părut interesant a fost aspectul practic al activităților. De la construcția materialelor, la folosirea acestora, absolut tot ceea ce a ținut de a face ceva cu mâinile. Nu numai a scrie. Pentru George acest proiect a fost unul efectiv inedit.

 

Îmi place aici pentru că studiem totul practic, despre lucruri care ne înconjoară pe noi. Aici ni se predau într-o manieră foarte diferită față de cum le facem în cadrul școlii. – George Bughiu, clasa a 7-a

 

Și pentru că Daniela crede în implicarea activă a tinerilor în toate aspectele predării-învățării s-a înconjurat de o armată de elevi-mentori. Liceenii au colaborat foarte bine cu colegii lor mai mici, fiindu-le parteneri de studiu în toate provocările din viața reală lansate de Daniela sau de ceilalți profesori.

 

Dacă aș descrie într-un singur cuvânt E Gojdiștiința cel mai potrivit cuvânt ar fi EFICIENT pentru că modul de învățare este foarte eficient și ceea cu ce rămân copiii e la fel de eficient. – Alex Trandafir, mentor

 

Proiectul a avut un impact observabil și prin suportul părinților care și-au încurajat copiii să participe la ateliere. În opinia lor, acestea au devenit un fel de „școală altfel”, o școală care formează abilități necesare vieții cotidiene. Îi adună pe copii laolaltă într-o viață mai aproape de cea reală.

 

Daniela crede că ceea ce îi atrage pe elevi la educația STEM, este că „valoarea eșecului ca oportunitate de învățare este accentuată și că greșelile sunt îmbrățișate și nu penalizate, sunt o modalitate de a reduce anxietatea și stresul în sala de clasă”. Un alt aspect ce i-a atras pe acești elevi la activitățile proiectului este cel al realizării de experimente, proiecte, construcții și investigații cu materialele și echipamentele achiziționate. Ceea ce Daniela a urmărit de fapt prin toate aceste activități a fost să le dezvolte elevilor creativitatea, spiritul de colaborare, gândirea critică și abilitățile de comunicare. A vrut să-i încurajeze să pună întrebări, să exploreze, să-i motiveze, arătându-le că învățarea științelor poate fi distractivă.